De curand, am primit un mesaj de la un prieten, care suna cam asa: "E ziua mea, toale 70, da?" Amicul e nascut prin 76 si avea probabil o nostalgie a acelor ani provenita din memoria colectiva, intrucat abia prin anii 80 a inceput sa inteleaga lumea in care traia si se juca. La petrecerea cu pricina, toata lumea era foarte colorata, te loveai pe ringul de dans de margele lucioase, ii si vestute de tot felul, baticute si bandane, camasi stranse pe corp si jeansi evazati, ba chiar si pantofi vintage cu toc pe la barbati. Un glob luminos ne stresa cu rosu si verde, iar muzica psihedelica ii facea pe toti sa rada si sa danseze bucurosi. Peruca bruneta si foarte creata a unui baiat arunca sudoarea in ochii purtatorului si a celor din preajma. A glimpse of the 70's. Dar atmosfera nu era foarte autentica. Lumea nu se grupase pe canapele uzate, nimeni nu postea vreun joint, berea era de buna calitate si, mai ales, nimeni nu era preocupat de chestiuni sociale sau culturale. Baietii incercau sa monteze un trenulet, iar fetele discutau eclectic despre cure de slabire. Tarziu in noapte mi-a venit in minte jurnalul american al lui Stelian Tanase. Prin anii 90 a fost invitat in LA sa tina un curs de-un semestru la UCLA si, imediat ce-a ajuns pe taram pioneresc, s-a apucat sa scrie despre lumea pe care o regasea si sa arunce cate-o privire inapoi. Nu stiu daca intentia a fost sa compare anumite aspecte ale celor doua societati extrem de diferite. In niciun caz nu cred c-a vrut ca aceste amintiri din lumea gri a erei socialiste sa fie motivul pentru care a scris cartea. Cred ca s-a produs un paralelism firesc, plin de substanta, al unui om caruia i s-a dat sansa sa inteleaga cum ar fi putut sa-si traiasca tineretea intelectuala, cea din anii '70 si cum a facut-o de fapt. Sa nu va imaginati ca asta e subiectul cartii. Nu, e doar o amintire de inceput dintr-un jurnal amplu, de 370 de pagini. (Editura Humanitas, Seriile de autor, 2006, Bucuresti). Astfel, pe cand hipiotii de peste ocean bagau LSD in vena, se adunau pe strazi si dezbateau problema razboiului din Vietnam, emanciparea femeii, anticonceptionalele si dreptul la avort, pe cand cultura americana fragila incepea sa erupa din miscarile tineresti mai ales, in alte colturi ale lumii, se incerca suprimarea cu orice pret a vreunei manifestari intelectuale, artistice si de fond. In Romania, Stelian Tanase si, probabil, parintii nostri, traiau mai underground decat orice incercare occidentala de a mima underground-ul. Ascultau Mondial, Phoenix, FFN, Rosu si Negru, Progresiv TM si <strong>vorbeau</strong> despre Grand Funk Railroad, Cactus, Bob Dylan sau Creedence, din auzite sau, mai rar, ascultate... La sfarsitul anilor '60, ne povesteste S. Tanase, tinerii artisti romani, inflacarati de ce se-ntampla cu Vietnamul si cu invazia Cehoslovaciei, au inceput sa creeze mai abitir ca niciodata. Che Guevara nu era un lider politic, ci unul romantic, care se tinea de mana cu Jimi Hendrix, Morrison, Joplin si Jan Pallach. Usor-usor, chitarile au fost confiscate, pletele taiate, iar viata undergroundului romanesc a inflorit. A devenit atat de underground, incat numai intelectualii liberali il mai puteau ghici pe la mijlocul anilor '70. "Nu plateai niciun sfant la Londra sa asculti Led Zeppelin, decat cel al discului cumparat (...) sau al concertului la care erai invitat sa te inghesui. La Bucuresti, asemenea gusturi te marginalizau brutal, te ascundeau lumii, te impingeau intr-o periferie negeografica, intr-o lume hibrida de jumatate-oameni, jumatate-spectre. Pretul aici era infinit mai mare". Asa continua domnul Tanase jurnalul sau american, descriind o societate si un mediu academic mixt, o lume de infinite posibilitati culturale, o lume in care il poti asculta live pe McCoy Tyner, la o masa, cu un pahar de ceva sub nas. Daca te intorci in amintiri, il descoperi pe Johnny la pianul sau. Band apoi o bere indigena.
Cum ar fi trebuit deci sa fie petrecerea bunului meu prieten? Ca la ei in 70 sau ca la noi in 70?