In 1948, scriitorul Jack Kerouac ii explica lui John Clellon Holmes, autorul unei lucrari despre generatia Beat, „Go”, de ce el si prietenii sai scriitori au ales cuvantul Beat pentru a le reprezenta miscarea artistica in care simteau cel mai bine ca se incadrau.
Dupa incheierea celui de-al II-lea razboi mondial, societatea americana a intrat intr-o etapa de prosperitate economica pe care n-o mai cunoscuse pana atunci. Notiunea de functionar dintr-o corporatie a acelei perioade, imbracat in clasicul costum gri, mi-a conturat in minte cea mai buna reprezentare. Imagineaza-ti o societate care-si descoperea taria si resursele si care isi concentra toata energia si creativitatea in a construi, produce si acumula. La sfarsitul unei zile epuizante de munca, functionarul american al anilor ’45-55 se retragea in casuta sa din suburbie, cu flori in gradina si catel prietenos, iar in timp ce-si parca zgomotos Dodge-ul gri se gandea la cina bogata care-l astepta deja pe masa. In usa ii iesea zambitoare sotia in rochie si sortulet, cu parul permanentat si unghiile colorate. Iar din spatele ei apareau si cativa copii plini de energie. Da, suntem in plina epoca Baby Boom, propulsata atat de bunastarea economica si puternica industrializare a tarii, precum si de cei cativa ani care mai lipseau pana la debutul miscarii de „eliberare” a femeii.
In aceasta conjunctura, Jack Kerouac, Allen Ginsberg si William S. Burroughs devin reprezentantii unei generatii de artisti care simt ca nu-si gasesc locul in acest tip de societate. Ei decid ca sunt „beat”, adica terminati, epuizati, vagabonzi, fara radacini. Romanul lui Kerouac, On the road (ed. Polirom, 2003) este elocvent in a descrie dezradacinarea celor ce nu se integrasera in rotitele capitaliste si care nu produceau nimic inafara de o gandire haotica si o literatura obscena (vezi lucrarile Howl si Naked Lunch ale lui Ginsberg si Burroughs) care, fireste, a dus la o adevarata revolta sociala si la procese civile.
"On the road" este cel mai reprezentativ roman care descrie calatoria initiatica si impactul ei asupra unor indivizi, intr-o perioada din timp in care aceasta isi gasea cel mai bine sensul. Eroii principali ai lui Kerouac, Sal Paradise si Dean Moriarty, pleaca la drum, "beat", dar nu neaparat terminati, ci mai degraba cu ritmul in sange, cu muzica in suflet, cu plamanii tanjind dupa libertate si cu mintea deschisa experientelor de tot felul. Pentru ca exact acesta este si scopul calatoriei: cunoasterea, generata in special de experientele pe care le traiesc Sal, Dean si restul anturajului. Fuga de societatea cu care simt visceral ca n-au nicio legatura, creativitatea spontana, consumul de alcool si droguri, iubirea nepretentioasa si rapida, dezordinea calatoriei si inexistenta unei destinatii precise au menirea sa aduca personajele la o finalitate pe care nu ti-o voi dezvalui. Evident, fiecare dintre eroi va sfarsi diferit si va fi afectat pe viitor, intr-o masura sau alta, de etapele calatoriei.
Cartea lui Kerouac, dar si altele similare, dar care insa nu s-au bucurat de acelasi succes, au tulburat destul de mult puritanismul americanilor de rand din acea vreme. Cu toate acestea, scrierile tinerilor "beat" au atras atentia societatii ca dincolo de efortul masinariei de construit economia, dincolo de surasul rosu al gospodinelor emotionate de aparitia noilor aparate casnice, dincolo de zgarie-norii minunati si de forfota de pe Wall-Street, americanul are un suflet si o nevoie majora de a se descoperi si de a-si alege singur valorile.
Ulterior, sufletul Beat s-a extins si proiectat in miscarea hippie si in muzica punk. Dar daca privesti cu atentie chiar si astazi poti vedea reprezentantii ei. Majoritatea istoricilor literari sunt de parere ca Beat-ul nu poate fi un curent, ca nu sunt foarte multi autori de gen si nici suficiente lucrari. Si eu sunt de acord cu asta. Dar dintr-un punct de vedere personal. Nu poate fi un curent artistic standard, imortalizat in timp, pentru ca are o dinamica atat de actuala si reprezentanti in toate perioadele de timp. Oricine poate fi "beat", oricine traieste incontra spiralei tacerii, oricine e „terminat”, dar continua sa creeze, sa se caute printre atatea notiuni si reprezentari din care e alcatuit, orice pleaca la drum sa se descopere.